Артур Кларк: Ora?ul ?i stelele

Ora?ul statea precum un giuvaer stralucitor pe pieptul de?ertului. Cindva cunoscuse tot felul de schimbari ?i transformari, insa acum Timpul trecea pe linga el fara sa-l atinga. Noptile ?i zilele goneau peste chipul pustiului, dar pe strazile Diasparului era ve?nic dupa-amiaza, iar seara nu pogora nicicind. Noptile lungi ale iernii puteau bruma nisipul, inghetind ultimele picaturi din aerul rarefiat al Pamintului —totu?i ora?ul nu cuno?tea nici ar?ita, nici gerul. Nu avea nici un contact cu lumea din exteriorul lui, era un univers inchis in sine.

Oamenii cladisera ?i pina atunci ora?e, dar niciodata unul ca acesta. Unele durasera veacuri, altele milenii, inainte ca timpul sa le ?tearga pina ?i numele. Singur Diaspar sfidase Eternitatea, aparindu-se impotriva eroziunii lente a epocilor, impotriva naruirii ?i a ruginei…